Ladislau Hathazi, polisportivul care a participat la prima expeditie romaneasca in Himalaya

Detalii
Comentarii
Galerie foto

Brasoveanul Ladislau Hathazi este unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati alpinisti romani. A urcat de trei ori pe Himalaya si o data pe Tian Shan, iar in Romania a inaugurat mai multe trasee alpine. Din 1990 a intrat in randul intreprinzatorilor privati, iar acum, in 2015, se lauda cu proiectul sau de suflet, amplasat unde altundeva decat in inima muntelui. „Este cea mai importanta investitie din partea de nord a Muntilor Piatra Craiului”, afirma.

Mai intai a fost Muntele Tampa

Ca orice om de munte, „Loti” Hathazi este o sursa vie de povesti si amintiri. S-a nascut la Brasov, in ziua de 27 februarie a anului 1954, „la fostul Spital Ilie Pintilie, actuala Maternitate, in orasul Stalin”. „La nastere am avut 2 kilograme si 800 de grame. De copil am fost mai plapand si de aceea, mai tarziu, mama m-a luat de mana si m-a dus la sport”, povesteste. Mai are un frate, Constantin.

Copilaria si-a petrecut-o in centrul vechi al Brasovului, cu Piata Sfatului ca principalul loc de joaca. Locuia pe fosta strada 7 Noiembrie, in prezent Muresenilor. Isi aduce aminte de peripetiile acelor ani: „Intr-o zi, ne-am cocotat pe turla Bisericii Negre. Iti dai seama ce am patit in momentul cand au inceput sa bata clopotele! Cu fratele meu și cu ceilalți copii făceam multe drumeții pe Tampa, mai ales ca se zvonise ca era o pestera sub munte si noi visam sa dam de ea. Pe Tampa, deasupra Cabanei Sasilor, unde azi e scris Brasov, inca se mai vedea soclul statuii regelui Arpad. Mai tarziu, in liceu, cand m-am invatat sa schiez, am descoperit Poiana Brasov si Masivul Postavarul. Ii priveam pe altii cum schiaza si le imitam miscarile”.

Loti Hathazi a facut atletism si baschet

Clasa 1 a urmat-o la Scoala nr. 6, pe Muresenilor, iar clasele 2-8 la Scoala nr. 3, pe strada Gheorghe Dima. A continuat cu Liceul Economic: clasa a 9-a in Schei, unde acum e Liceul „Andrei Muresanu” (Liceul Pedagogic), clasele 10-12 pe strada Lunga, in locatia actuala.

„Cand eram in clasa a 5-a, mama m-a orientat spre sport. Asa ca pana-n clasa a 8-a am facut atletism la Scoala Sportiva, cum se numea pe atunci, cu profesorul Despa. Alergam in proba de 110 metri garduri, la fel ca si Eduard Huidan, cunoscutul ziarist brasovean, care insa era cu un an mai mare ca mine. Am ajuns sa joc baschet pe toata perioada liceului printr-o conjunctura. La un antrenament a venit doamna Simon, apreciata antrenoare si fosta buna jucatoare de baschet, care l-a rugat pe domnul Despa sa-i recomande un baiat rapid, pentru ca era in cautarea unui om de contraatac. Am mers la un antrenament, m-a pus sa execut niste aruncari si alte cateva exercitii de baza si m-a oprit la baschet. Mai tarziu, echipa a incaput pe mana profesorului Stroe. La baschet am fost coleg cu Marius Stinghe, fostul lider de sindicat de la Roman Brasov, si Adrian Petrescu, finantist brasovean cu vechi state”, isi continua povestirea.

Sfatul dr. Vari, de la Spitalul Militar Brasov

Trecerea de la baschet la alpinism s-a produs, oarecum, brutal. „Ajunsesem in lotul national largit de juniori 1 si la un turneu in Bulgaria am suferit o accidentare urata. Am scapat pe contraatac, am sarit sa bag mingea in cos «servita», cum se zice, un jucator advers s-a facut «capra» in fata mea, m-am dezechilibrat, m-am invartit prin aer de vreo doua ori si am cazut cu genunchiul piciorului stang direct pe beton sau asfalat, nu mai stiu. In orice caz, o suprafata foarte dura. Am stat doua saptamani in spital si cum stangul era piciorul meu de bataie, am terminat-o cu baschetul. Doctorul Vari, de la Spitalul Militar Brasov, mi-a spus franc: «Daca vrei sa nu ramai schiop pe viata, ca sa-ti intaresti ligamentele si musculatura trebuie sa mergi mult pe teren cu suprafata variata». Asa am inceput sa fac drumetii tot mai lungi, imbinand utilul cu placutul”, merge filmul mai departe.

Prima catarare pe Piatra Scrisa

Intr-una din excursii, „Loti” Hathazi a dat peste grupul de alpinisti de la Clubul Sportiv Vointa, in Piatra Mare, zona Piatra Scrisa: „Antrenorul Paun m-a pus sa ma catar zece metri si cum implinisem 18 ani, limita de varsta - cum era atunci, m-a mai chemat la un antrenament in poligonul de la Pietrele lui Solomon, unde mi-a dat sa urmez niste trasee-scoala. Asa m-a luat pe langa echipa. Ulterior, am devenit titular in echipa de tineret, categoria de varsta 18-21 de ani, fiind cam al doilea ca valoare, dupa un coleg de la Sacele, mai experimentat insa”.

A dat mana cu Ceausescu, la Cheile Rasnoavei

A urmat un an si jumatate petrecut in armata, ca pe vremuri: „Am fost militar la Vanatorii de Munte, la unitatea din Bartolomeu. La recrutare, cand au aflat ca fac alpinism, m-au repartizat la Compania Cercetare Alpina. Am avut o armata frumoasa, pentru ca faceam exact ce imi placea. Dupa o luna de zile de acomodare, stateam mai mult la Cheile Rasnoavei. Faceam demonstratii pentru Nicolae Ceausescu, fostul presedinte, si delegatiile straine. De cateva ori am dat mana cu Ceausescu. Tin minte ca avea o mana moala, flasca”. Peste ani si ani, pe cand era viceprimar al Brasovului, la Primarie, l-a cunoscut pe Regele Mihai, un alt personaj important din istoria romanilor.

Alpinist la Clubul Sportiv Creatia

A trecut si armata, iar omul nostru s-a intors la alpinism, la Clubul Sportiv Creatia (isi schimbase numele din Vointa), infiintat, practica obisnuita in acele timpuri, pe langa o societate, in cazul nostru Institutul Proiect Brasov. „Acolo m-am si angajat, dar mai mult formal, stii care era statutul sportivilor pe atunci”, precizeaza. „Antrenor imi era Adrian Tanase, fost elev de-al lui Alexandru Floricioiu, primtre primii romani care au urcat un varf peste 7.000 metri. Au escaladat varful Kommunismus, de 7.400 metri, in Pamir. Am prins repede echipa de trei, doar veneam antrenat din armata. Practic, noi faceam probe de catarare-viteza, pe trasee de echipa si individuale. Antrenorul Tanase ne-a invatat alpinismul adevarat si escaladarea marilor pereti, precum si deschiderea de noi trasee in marii pereti”, recunoaste interlocutorul.

Traseul Memorial Emilian Cristea

Dincolo de titluri si rezultate, Ladislau Hathazi se mandreste ca a fost coautor la mai multe trasee noi, in Muntii Postavarul (Vanga Mare, sub partea superioara a Partiei Lupului) si in Muntii Leaota (Turnul Zacotelor), iar la initiativa sa, alaturi de alti doi colegi, a fost deschis cel mai lung si mai dificial traseu din Romania, in peretele Vaii Albe din Muntii Bucegi, in stanga arhicunoscutului traseu Fisura Albastra. „L-am botezat Traseul Memorial Emilian Cristea, in cinstea celui care a fost parintele alpinismului modern din Romania. Se întampla prin anii '88-'89 si tin minte ca la acest traseu am lucrat un an si jumatate”, dezvaluie. Realizarea i-a adus titlul de „maestru al sportului”.

Doi brasoveni in Himalaya

In 1988, a facut parte din prima expeditie suta la suta romaneasca in Himalaya, pe varful Broad Peak (8.047 m). „Himalaya are 14 varfuri peste 8.000 de metri, dintre care celebrul Everest, K2 si Nanga Parbat au traseele alpine cele mai dificile, cu multa catarare. Iar acestui Broad Peak i se mai spune si «al doilea K2». In echipa din '88 erau alpinisti din toata tara, inclusiv un alt brasovean, Nicolae Olteanu, dar si Marius Marcus si Abel Britisan. Ultimii doi aveau habar de ce inseamna Himalaya pentru ca intr-o expeditie internationala, in 1986, urcasera pe Gurja Himal, la vreo 6.500 de metri. Stiu ca atunci a mai fost cu ei un alt roman, pe numele mic Cezar, care a murit inghetat”, rememoreaza.

Arestat in Pakistan, din motive de Allah

In acea aventura, din '88, a picat necazul pe capul lui: „La un moment dat, Ali, seful porterilor, bastinasii care sunt angajati sa care bagajele, singurul care vorbea engleza, m-a întrebat «cat costa o femeie la voi?». N-am înțeles din prima ce vrea si a insistat, intrebandu-ma cate neveste am, ca el are vreo trei sau patru. Intr-un final, i-am explicat cum sta treaba si ca Dumnezeu, «Allahul nostru», nu accepta decat o sotie. Ei bine, la primul post de politie, la Skardu, un orasel gen Rasnov, la circa 1.400 kilometri de capitala Islamabad, m-au arestat. De ce? Ali al meu m-a dat in primire ca, vezi Doamne, l-am vorbit de rau pe Allah. Si dupa ce ma chinuisem cinci zile pe munte cu o alimentație precara, m-am trezit aruncat in celula. Am stat acolo patru zile, perioada in care am baut apa si am mancat chapati, un fel de lipie, o singura data pe zi. Acolo, cand un strain este arestat isi plateste singur mancarea. Cum nu aveam bani, am mancat ce mi-au dat ei. Am fost eliberat abia cand a venit cineva de la ambasada Romaniei. Totul s-a intamplat la retragerea de pe Broad Peak, prin august, in a treia luna a expeditiei”.

Expeditii pe Nanga Parbat, in Himalaya

Dupa 1989, a participat la mai multe expeditii importante pentru alpinismul romanesc, dintre care merita mentionate cea din Muntii Tian Shan („Muntii Cerului”, in limba chineza), la granita dintre Kazahstan si China, unde a escaladat in timp record varful Khan Tengri (7.010 m) si cea din Nanga Parbat („Muntele Ucigas”, 8.825 m), alegand un traseu dificil pe versantul Rupal, unde se afla cel mai mare perete din Himalaya. Prima - in 1990, a doua - in 1998. „Actiunea din Nanga Parbat a aparut la initiativa mea si tot eu m-am ocupat de organizare. Expeditia a fost una suta la suta brasoveana. Se poate spune ca a avut succes: practic, a fost cucerit varful mic, cum i se spune (o diferenta de nivel de 50 de metri fata de varful mare), iar cei patru alpinisti care au ajuns acolo nu au putut sa iasa pe varful mare din cauza furtunii”, isi reaminteste.

Pe Nanga Parbat s-a intors in 2006, cand, impreuna cu Alexandru Floricioiu a organizat o „expeditie de recunoastere” pentru alpinistii tineri, in majoritatea lor brasoveni. „Am pregatit-o in Muntii Alpi si in Muntii Dolomiti, unde am escaladat trasee cu diferente de nivel de 800 metri, pentru antrenament si aclimatizare, iar la o luna am plecat in Himalaya”, afirma.

Din 1972 pana in 2006 si-a dedicat viata, in cea mai mare parte a ei, alpinismului.

Fabrica de bere Jager, la Ghimbav

In 1990, Ladislau Hathazi a deschis primul magazin privat non-stop din Brasov (ABC Magazin), pe strada Lunga, vizavi de Memorandului. Clientela: in general, studentii. „Aveam trei incaperi. Intr-una era magazinul, in a doua organizasem dupa un timp un barulet dragut si in a treia am inceput sa vindem televizoare aduse din Germania”, e primul episod din viata antreprenorului post-decembrist. A urmat fabrica de bere de la Ghimbav: „Utilajele si franciza le-am luat din Ungaria. Reteta berii Jager, pe care o produceam, provenea de la o manastire din Germania. Banii i-am avut dintr-un credit bancar de 160.000 dolari. Pana la urma am vandut afacerea si astazi berea Jager este, inca, una cautata de cunoscatori”.

Complexul 7 Crai, de la Plaiul Foii

Totusi, parca ceva nu se lega in viata intreprinzatorului brasovean. Si-a luat inima-n dinti si a demarat investitia-i de sulfet, unde altundeva decat la munte, in mijlocul naturii. „Inca de tanar m-am indragostit, efectiv, de Muntii Piatra Craiului, pe care-i consider cei mai frumosi si spectaculosi din toata Romania. In 1995, am cumparat un teren de la un alpinist din Zarnesti, mai sus de Cabana Plaiul Foii, la intrarea pe Valea Tamasului. Initial, intentionam sa consturiesc o cabana simpla, dar pana la urma am ridicat una cu 18 locuri. Apoi, mi-a incoltit ideea de a crea un mini-complex turistic. Si uite asa au aparut alte trei cabane, cu un total de vreo 60 de locuri de cazare. Ultima cabana, cea mai mare, am construit-o dintr-un credit bancar si din fonduri SAPARD. Asadar, Complexul 7 Crai reprezinta cea mai mare investitie privata din Piatra Craiului, zona de nord”, declara „Loti” Hathazi.

Afaceri construite de la zero

Ladislau Hathazi are doi copii, pe Camil (33 ani) si pe Sanziana (32), cea care, de altfel, administreaza proprietatea familiei de la Plaiul Foii. „Cum la IEFS nu era specializarea alpinism, am absolvit Scoala de Antrenori organizata de Federatia Romana de Alpinism si Escalada. De asemenea, am terminat Sectia de Comert Superior la Universitatea Sextil Puscariu, deoarece ma interesa partea de management, inca de atunci avand in cap ideea de a investi in turism”, adauga. Tot cu gandul la business, tine sa sublinieze: „Toate afacerile mele le-am construit de la zero, de la firul ierbii - cum se spune, si le-am pornit numai cu credite bancare”.

Dinu Patriciu l-a bagat in politica

O istorie aparte o are si intrarea fostului alpinist pe scena politica brasoveana: „In anul 1990, m-am inscris in PNL Campeanu, dar am renuntat rapid, simteam ca politica nu-i de mine, atunci. A venit insa anul 1995. La Ghimav era un eveniment al Partidului Liberal 93. Primarul Toma Dorel l-a adus la mine, la fabricuta de bere, pe Dinu Patriciu, presedintele partidului, sa-i prezinte un antreprenor de-al locului. Am discutat cu Dinu si n-am scapat de el pana nu m-a luat la sala unde se tinea intalnirea, m-a asezat langa el si asa am ajuns printre primii membri ai PL 93 la Brasov. Tin minte cum insista el: «nu se poate, domnule, sa nu vii la noi, dumneata esti intreprinzator privat, capitalist curat, ai idei liberale, ai tot viitorul inainte, ce sa mai... esti de-al nostru». Atunci, intre noi s-a legat o amicitie care a durat. Un moment hazliu s-a petrecut in 1996, cand Ioan Ghise a ajuns primar al Brasovului. El tot insista sa ma puna viceprimar, pentru ca avea incredere in mine, dar eu nu doream, mai ales ca, automat, trebuia sa-mi las afacerea la o parte. Si asa, intr-o noapte, pe la ora doua, m-am trezit acasa, sunand la usa, cu Ghise si Dinu Patriciu. Acesta din urma a facut ce-a facut si n-a plecat pana nu m-a convins sa accept postul de viceprimar”.

Ladislau Hathazi a adunat doua mandate de consilier municipal, iar in prezent este membru activ al PNL.